PLANUL DE AFACERI
Pentru a
înţelege ce este un plan de afaceri, trebuie definit întâi conceptul de
„afacere". O definiţie neconvenţională a acestui concept poate fi:
O afacere
reprezintă intenţia unei persoane fizice sau juridice, de a face/ a întreprinde
în mod intenţionat anumite activităţi în scopul obţinerii unui profit.
O afacere
trebuie bine pregătită din timp, iar concepţia şi calculele se aştern pe hârtie
sub forma unui proiect numit plan de afaceri. Acesta este reprezentarea
scrisă a ceea ce doreşte să realizeze întreprinzătorul cu afacerea sa, precum
şi modul în care intenţionează să folosească resursele pentru atingerea
scopurilor propuse.
Pilonii planului de afaceri sunt redaţi în figura
1.
Un plan de
afaceri se întocmeşte pentru următoarele situaţii: iniţierea unei afaceri,
dezvoltarea unei afaceri, relansarea/redresarea unei afaceri, fuziunea unor
firme, dezmembrarea activităţilor firmei, obţinerea fondurilor de investiţii.
Legat de modul
de prezentare a planului de afaceri nu se poate da un model de reţetă, dar
pentru orientare, el trebuie să conţină elementele ilustrate în figura 2.
Condiţiile de
elaborare a planului de afaceri
Un plan de
afaceri bine întocmit trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
• să fie întocmit cât mai concis pentru a se înţelege motivul şi scopul
elaborării;
• informaţiile care stau la baza întocmirii să fie cât mai actuale şi să
corespundă realităţii pieţei;
• să fie sintetizat şi uşor de parcurs iar capitolele să aibă o înlănţuire
logică;
• să clarifice greutăţile şi riscurile posibile în aplicarea planului;
• fundamentarea să se facă pe baza unui studiu de marketing în domeniul ales;
• să cuprindă o analiză a factorilor concurenţiali precum şi a relaţiilor cu
furnizorii şi clienţii;
• să se bazeze pe un plan financiar care să stabilească profitul scontat;
• să asigure folosirea eficientă a capitalului pe baza unui buget;
• să stabilească mecanisme de control şi revizuiri.
Etapele
elaborării planului de afaceri
A întocmi un plan de afaceri reuşit nu este foarte greu. Planul de afaceri
este ca o hartă. Dacă de exemplu sunteţi la Bucureşti şi vreţi să ajungeţi la
Oradea trebuie să vă alege: ruta, să stabiliţi detaliile de drum, să vă
asiguraţi că aveţi timpul, banii, maşina şi toate celelalte lucruri necesare
călătoriei. Harta vă ajută să nu vă rătăciţi chiar dacă pe parcurs apar
obstacole neprevăzute.
Etapele elaborării planului de afaceri sunt:
1.
Prezentarea situaţiei economice
şi juridice a agentul l: economic care iniţiază planul de
afaceri.
2.
Stabilirea clară a scopului întocmirii
planului de
afaceri.
3.
Identificarea cerinţelor pieţei
pentru produsele serviciile ce se doresc a se obţine şi definirea clară a
„nişei" de piaţă căreia i se adresează.
4.
Determinarea sporului de
productivitate atunci când se achiziţionează utilaje, echipamente IT (figura 3)
sau tehnologii (know-how).
5.
întocmirea unei previziuni
economice corecte pe baza unui plan financiar din care să rezulte posibilitatea
realizării profitului planificat.
6.
Stabilirea controlului aplicării
planului de afaceri şi urmărirea rambursării creditelor la termenele
planificate.
Conţinutul
planului de afaceri
Planul de afaceri este de fapt o sumă de răspunsuri la o serie de
întrebări.
Firma: cum şi când a fost înfiinţată firma?, ce fel de activitate
desfăşoară?, ce produse/servicii oferă?, de ce afacerea are şanse de succes?,
care sunt perspectivele de dezvoltare? Domeniul de activitate: în care domeniu
veţi intra în concurenţă?, în care stadiu de viaţă se află domeniul de
activitate? Obiective: ce strategii veţi adopta?, care sunt obiectivele
afacerii în următorii 3-5 ani?
Clienţi: cine sunt clienţii (vârsta, starea materială, nivel social)?, ce
îi determină să cumpere produsul pe care-1 oferiţi?, cât de des cumpără?, câţi
bani cheltuiesc?, ce caracteristici îi interesează?, ce preţ sunt dispuşi să
plătească? de ce vor cumpăra de la firma ta? Produsul/serviciul: ce necesitate
satisface acesta?, în ce mod este vândut?, cum realizaţi publicitatea?, care
sunt parametrii economici?
Segmentul de piaţă: unde este situată şi cât de mare este piaţa?, care'
sunt tendinţele ei?, ce caracteristici specifice are? Concurenţa: care sunt
concurenţii?, ce calitate au produsele lor?, cum îşi distribuie produsele?, ce
segment de piaţă ocupă?, ce avantaje au?
Partenerii
studiază atent calităţile şi experienţa celor care conduc afacerea. în firmele
mici, întreprinzătorul răspunde de toate funcţiile firmei (producţia, personal,
comercială, financiară).
Organizarea:
care sunt etapele procesului de producţie şi cerinţele producţiei?, ce echipament
folosiţi?, cum organizaţi fluxul de producţie/desfacere?
Conducerea:
care este structura organizatorică a firmei?, cine va conduce şi care este aria
de responsabilitate a conducătorilor?, cum supravegheaţi personalul?
Personalul:
care este necesarul de salariaţi?, ce calificare le este necesară?, care este
piaţa forţei de muncă?, cum îi instruiţi?, care este sistemul de salarizare?
înţelegerea
scopului fiecărui instrument financiar, a ) modului cum este elaborat şi
folosit, constituie una din cheile succesului. Răspunzând la întrebările: de
câţi bani aveţi nevoie în primul an?, care este venitul estimat în primul an?,
cât costa înfiinţarea firmei?, ce surse de fonduri prevedeţi? care sunt
necesităţile financiare totale ale firmei?, care este profitul previzionat
pentru următorii ani?, care va fi pragul de rentabilitate? veţi putea întocmi
previziunile financiare?
Planuri de
afaceri
A. Iniţierea
unei afaceri
REALIZARE DE PROGRAME PENTRU CALCULATOR
Piaţa
Domeniul IT
este în plină expansiune pe piaţa românească, iar în cadrul acesteia cea mai
mare pondere o înregistrează firmele de soft.
în ultimii ani,
produsele soft cu licenţă „Made in România" au început să fie extrem de
căutate pe piaţa S.U.A. şi pe cea a Uniunii Europene, exporturile unor astfel de
servicii crescând vertiginos de la un an la altul. Cele mai importante servicii
în acest domeniu vizează: consultanţă (figura 4), proiectare, implementare,
service, mentenanţă, outsourcing (realizarea de aplicaţii soft la comandă)
destinate în principal pieţei externe.
Clienţii
Clienţii pot fi
mase largi de populaţie sau firme din diverse domenii - în cazul în care se
produc programe, care se comercializează în nume propriu - fie un singur client
sau companie, dacă se merge pe varianta realizării de proiecte la comandă.
Concurenţa
Piaţa producătorilor de programe pentru calculator începe cu marile firme,
continuă cu o serie de întreprinderi mijlocii şi ajunge la acele întreprinderi
mici sau persoane fizice care realizează în general soft la comandă pentru anumiţi
clienţi.
Promovarea
în etapa
iniţială, trebuie elaborată o strategie de marketing care să prevadă o politică
de promovare agresivă, adresată tuturor acelor firme susceptibile de a deveni
clienţi şi de a achiziţiona programele realizate. Se recomandă ca accentul să
fie pus pe avantajele comparative ale noului produs în raport cu cele similare
sau asemănătoare existente la momentul respectiv.
Promovarea
trebuie să aibă o adresabilitate cât mai largă şi un mesaj cât mai clar pentru
a convinge diverse categorii de potenţiali cumpărători.
Costurile de început
Cheltuielile
necesare demarării unei asemenea afaceri se rezumă la costurile de înfiinţare a
societăţii, asigurarea unei locaţii (figura 5) în rarele situaţii în care
sediul nu se suprapune cu domiciliul, asigurarea echipamentelor, perifericelor
(figura 6), programelor necesare pentru desfăşurarea activităţii.
Pregătire şi calificare
în ceea ce
priveşte producţia de soft, componenta umană este esenţială. De aceea un bun
programator este plătit foarte bine, apreciindu-se că în acest domeniu
salariile personalului (împreună cu taxele aferente) se apropie de 90% din
totalul cheltuielilor de funcţionare ale firmei.
Cadrul legal
în ceea ce
priveşte forma de organizare, realizarea de programe (softuri) pentru
calculator poate fi practicată fie de către societăţi comerciale, fie de către
persone fizice individuale sau asociaţii familiale.
Există mai
multe acte normative care guvernează această activitate: Decizia Oficiului
Român pentru Drepturile de Autor, Legea nr. 8 din 1996 privind drepturile de
autor şi drepturile conexe, Ordonanţa Guvernului nr. 124 din 2000.
VITICULTURA
Calitatea şi
competitivitatea în domeniul viticulturii este o problemă de larg interes în
cadrul CE. în planul de acţiune este stabilită obligativitatea înlocuirii
viilor hibride cu viţă nobilă (figura 7), în cazul celor care vor comercializa
vinul pe piaţa comunitară. în acest sens, se pune problema acordării unui
sprijin financiar din partea statului pentru plantarea noilor culturi de viţă
nobilă, deoarece operaţiunea este foarte costisitoare. Obligativitatea
înlocuirii culturilor nu îi va viza şi pe cei care produc vin pentru consum
propriu sau pentru mic comerţ regional.
Clienţii sunt
localizaţi în proximitatea vânzătorului, acesta adresându-se pieţei locale. în
cazul marilor podgorii, cu capacităţi de producţie însemnate, piaţa este una
mult mai largă, extinzându-se de cele mai multe ori şi în afara graniţei ţării.
Concurenţa
Un
întreprinzător care demarează o astfel de afacere trebuie să ţină seama de
concurenţa de pe piaţa internă (pe plan local cât şi naţional) însă nu trebuie
să omită concurenţa indirectă pe care o reprezintă producătorii străini şi mai
cu seamă cei din ţările Uniunii Europene.
Pe plan
naţional există câţiva producători importanţi care se adresează de regulă atât
pieţei interne, cât şi exportului (figura 8) şi în general nu pot fi văzuţi drept concurenţă de un
producător mic.
Promovarea
Datorită
posibilităţilor financiare limitate din perioada de început a afacerii,
promovarea va fi cu precădere una
locală: diverse promoţii (figura 9), sponsorizarea unor evenimente în mod
gratuit, presa scrisă, fluturaşi, pliante.
Costurile de început
în cazul în
care există plantaţia, cea mai mare parte a resurselor financiare este
direcţionată către lucrările agricole (figura 10). Dacă afacerea este luată de
la zero, trebuie previzionate costurile înfiinţării unei asemenea culturi. De
asemenea, având în vedere faptul că primele încasări apar după o perioadă lungă
(un an) de la demararea lucrărilor, trebuie anticipată o sumă de bani necesară
întreţinerii viei de-a lungul unui an.
Pregătire şi calificare
Pentru cei care
nu deţin cunoştinţe teoretice şi doresc să le dobândească există de multe ori,
în cadrul facultăţilor de agricultură/agronomie, specializarea viticultură.
Totuşi, de cele mai multe ori, cultivarea viei este o tradiţie care se
moşteneşte, iar procedurile şi tehnicile specifice se învaţă prin practică.
Pentru muncile efective se foloseşte personal calificat, forţa de muncă fiind,
în acest caz, extrem de ieftină.
Cadrul legal
Pe lângă
avizele obişnuite, care trebuie obţinute de orice firmă în vederea înfiinţării,
pentru exploatarea plantaţiilor viticole sunt necesare o serie de autorizaţii
specifice, printre care (în funcţie de caz):
- Autorizaţie de plantare a viţei de vie;
- Decizie de acordare a dreptului de a produce vinuri cu o denumire originară;
- Certificat de atestare a drepturilor de comercializare a vinurilor cu
denumire de origine etc.
B. Dezvoltarea unei afaceri: ECOLOGIZAREA LOCALITĂŢII
Prezentare generală
Planul de
afaceri este întocmit în vederea obţinerii unui credit bancar necesar
achiziţionării a patru utilaje auto, pentru extinderea activităţii firmei.
Aria de
activitate a firmei este ecologică. Activitatea desfăşurată constă într-un nou
mod de colectare şi valorificare a gunoiului, în scopul diminuării poluării şi
sporirii curăţeniei oraşului (figura 11). Serviciile prestate de firmă sunt:
colectarea zilnică a deşeurilor de la domiciliul abonaţilor, curăţenia stradală
şi a spaţiilor din jurul blocurilor. Piaţa de desfacere urmărită este
colectivitatea cetăţenilor şi societăţile comerciale pentru colectare şi alte
firme pentru valorificarea deşeurilor. Noutăţile aduse de firmă pe piaţa
concurenţială sunt: colectarea deşeurilor de la domiciliul abonaţilor,
curăţenia în scara blocurilor, precum şi valorificarea deşeurilor.
Produsul/serviciile
Se oferă
cetăţenilor şi persoanelor juridice coşuri şi pungi speciale pentru diferite
tipuri de deşeuri: metale, material plastic, sticlă, hârtie, textile, produse
alimentare. Colectarea se face zilnic cu maşini speciale de către angajaţii firmei.
Aceste deşeuri merg direct la firmele de reciclare. Deşeurile toxice (resturile
de vopsele, lacuri, uleiuri, produse de dezinfecţie, detergenţi), vor fi distruse de firme specializate, dotate
şi cu un incinerator. Serviciul firmei le oferă cetăţenilor modalităţi de
economisire a timpului şi a banilor.
Pentru
desfăşurarea afacerii sunt necesare camioane cu containere speciale (figura
12), coşuri şi pungi ecologice, mături şi lopeţi. La început se vor utiliza
patru maşini.
Potenţialii clienţi
Clientela se împarte în două categorii:
• pentru activitatea de colectare a gunoiului: cetăţenii oraşului (figura
13), societăţile comerciale;
• pentru activitatea de reciclare a gunoiului, clientela va fi formată din firmele pentru reciclarea
materialului plastic, deşeurilor menajere.
După sondajele
efectuate, clienţii cheie ai afacerii sunt persoanele care lucrează în
învăţământ, cei ce lucrează în administraţia publică şi persoanele din sectorul
medical.
Strategiile de piaţă
Angajaţii au
pregătire cu privire la protecţia mediului. Preţul standard pentru fiecare
abonat se achită la sediul firmei la sfârşitul lunii pentru luna următoare.
Dacă nu se achită abonamentul timp de o lună se percep penalizări în procent de
2%, iar în cazul neplăţii pe o perioadă de 2 luni serviciul nu va mai fi efectuat. Zilnic clienţii vor fi
nevoiţi să depoziteze sacii de gunoi în pubelele aflate la scara blocului.
Serviciul societăţii oferă reduceri la abonament pe o perioadă de 2 ani. La
sfârşitul anului vor fi tombole pentru abonaţi, premiile constând în bani şi
abonamente pentru anul următor.
Reclamă şi promovare
S-au încheiat
contracte cu postul local de televiziune care prezintă un clip publicitar de 2
minute cu o demonstraţie a
serviciilor noastre; cu ziarul local în care apar anunţuri despre
serviciile prestate; cu o tipografie care realizează pliante.
Cerinţele
forţei de muncă
Pentru locurile
de muncă oferite de firmă au fost necesare cursuri pentru cunoaşterea mediului
înconjurător, moduri de protecţie a mediului, iar cei ce au fost aleşi pentru
ocuparea posturilor sunt instruiţi în permanenţă de specialişti, în ceea ce
priveşte colectarea diferitelor tipuri de deşeuri. In cazul achiziţionării
celor 4 utilaje, va fi necesară
angajarea a 18 persoane: 12 muncitori salubrizare (figura 14), 4 şoferi şi 2
agenţi de vânzări, oferindu-le astfel noi locuri de muncă.
In prezent
angajaţii firmei sunt în număr de 28 persoane şi au fost încadraţi astfel:
administrator, contabil, casier, agent de vânzare, şofer, muncitor salubrizare,
mecanic, paznic, personal auxiliar.
Finanţarea
Fondurile
băneşti necesare pentru a duce la bun sfârşit planul de dezvoltare pentru
achiziţionarea a patru utilaje auto urmează a fi
contractată pe o perioadă de 3 ani.
Bugetul anual de venituri şi cheltuieli
Venituri anuale
provin din abonamente şi din reciclarea deşeurilor.
Cheltuieli
anuale: combustibilii, incinerarea deşeurilor, achiziţionarea coşurilor,
energia electrică, canalizarea, telefonia, salarii directe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu