IMPACTUL TEHNOLOGIILOR ASUPRA OMULUI ŞI MEDIULUI
A aborda această temă înseamnă a
răspunde la trei întrebări care se impun.
·
Cum ne satisfacem trebuinţele, aflate în permanentă creştere şi
diversificare, având resurse limitate?
·
Care sunt riscurile implicite producerii şi utilizării energiei?
·
Ce măsuri se pot lua pentru a păstra mediul curat?
Pentru a putea trăi şi a se
manifesta în relaţiile cu semenii săi, omul trebuie să consume o varietate de
bunuri şi servicii în vederea acoperirii nevoilor. Pe măsura dezvoltării
societăţii, a producţiei în primul rând, nevoile individuale şi sociale ale
oamenilor au devenit tot mai numeroase, mai diversificate şi complexe.
Activităţile economice pe care oamenii le desfăşoară în scopul acoperirii
trebuinţelor se derulează în strictă dependenţă de mediul natural însă
resursele energetice primare furnizate de acesta sunt limitate. Dezvoltarea
industrială a condus la consumarea în exces a resurselor energetice fosile, la
utilizarea energiei nucleare care s-a dovedit a fi periculoasă, la poluarea
mediului (figurile 1 şi 2).
Poluarea artificială este
procesul de alterare a factorilor de mediu, prin introducerea în mediu a
poluanţilor de tipul deşeurilor rezultate din activitatea umană.
Poluarea datorată activităţilor
umane se poate clasifica:
·
după mediul în care acţionează poluanţii:
o
poluarea aerului; poluarea solului; poluarea apei (figura 3).
·
după natura poluanţilor:
o poluare fizică: sonoră
(industria, urbanizarea, circulaţia); radioactivă (deşeuri, explozii,
accidente); termică (deversări de ape calde, emisii de gaze calde);
electromagnetică (câmpuri electromagnetice).
o poluare chimică (compuşi
industriali, substanţe petroliere, ionii metalelor grele, pesticide, detergenţi
etc).
o poluare biologică (agenţi
patogeni).
Producerea şi consumul energiei
au generat dezechilibre ambientale (emisii de gaze nocive în atmosferă,
distrugeri cauzate de minerit, degradări datorate construcţiei barajelor,
reţelelor de termoficare) şi chiar dezastre ecologice (accidente în transportul petrolului, accidente
nucleare)
Transportul petrolului comportă
grave probleme: accidente în navigaţie ale petrolierelor (mareea neagră -
figura 4), accidente feroviare şi rutiere în care au fost implicate
vagoanele-cisternă.
Siguranţa centralelor nucleare
constituie, deasemenea, o problemă dat fiind că acestea lucrează cu substanţe
periculoase, pot apare erori umane, pot interveni cutremure, iar consecinţele
sunt de foarte lungă durată. Totuşi, marea problemă o constituie depozitarea
deşeurilor puternic radioactive în siguranţă peste 100.000 ani; soluţia actuală
constă în îngroparea în sol adânc, în mine care nu se mai exploatează sau în
zăcăminte de sare. Se studiază şi alte posibilităţi cum ar fi: depozitarea sub
stratul de gheaţă al Antarctidei, în spaţiu cosmic sau în fosele oceanice. Nici
o variantă nu este sigură datorită mişcărilor seismice, activităţii vulcanice
şi comportamentului apei subterane.
Liniile de înaltă tensiune
determină în atmosferă câmpuri electromagnetice extrem de puternice şi nocive
asupra organismelor vii.
Ca măsuri de prevenire şi
combatere a poluării, amintim:
·
instalarea echipamentelor pentru desulfurare a gazelor provenite de la
termocentrale,
·
utilizarea epuratoarelor de gaze la centralele electrice;
·
utilizarea gazului metan sau a cărbunilor de tip superior ce au conţinut
scăzut de sulf;
·
dotarea centralelor nucleare cu sisteme de reţinere şi colectare a
substanţelor radioactive din apele reziduale.
Gazul metan este folosit drept
combustibil în centralele termoelectrice, deoarece metanul nu prezintă
reziduuri importante la ardere, iar turbinele cu gaz au randament mai mare
decât cele cu abur.
O altă soluţie de reducere a
poluării şi de realizare a unei economii energetice (de 30%) constă în
producţia combinată - energie electrică şi căldură.
Poluarea se reduce şi prin
reciclarea unor materiale, exemplu: reciclarea plasticului elimină formarea
clorofluorocarbonului. Pe de altă parte, poluarea datorată procesului de
reciclare este mult mai redusă decât cea produsă în procesul de obţinere a unei
noi producţii.
Casele noastre reprezintă o sursă
importantă de emisie în atmosferă a oxizilor de sulf, a oxizilor de azot,
bioxid de carbon şi pulberi. Sistemele de încălzire ale caselor, pe lângă
aceste emisii, dau şi fumul de la combustie, având loc degajare de căldură în
atmosferă şi în sol, prin conductele de transport apă caldă. La locuinţe,
neexistând sistem de epurare individual, se recomandă utilizarea gazului metan,
a combustibililor lichizi fară sulf sau folosirea energiei solare(colectori
solari - figura 5).
Câmpurile electromagnetice
alternative create de aparatele electrice influenţează sănătatea omului,
constituind cauzele unor boli. In figura 6 sunt ilustrate pericolele de poluare
electromagnetică prezentate de aparatele electrice din locuinţă.
Abia când au început să crească
pagubele aduse mediului şi să scadă simţitor rezervele energetice fosile, s-a
apelat intens la formele ecologice de energie, la sursele inepuizabile sau
regenerabile de energie. Energia vântului şi energia solară nu produc substanţe
poluante, există în cantităţi inepuizabile, dar tehnologiile de producere a
energiei electrice sunt scumpe.
v
Reţineţi
- Tendinţa permanentă pe care omul o are de a-şi acoperi cât mai bine şi deplin nevoile, îi determină comportamentul în societate şi faţă de natură. Păstrarea mediului sănătos presupune utilizarea energiei curate pentru producţia de bunuri şi prestări servicii.
·
Energia este indispensabilă vieţii pe Pământ şi constituie un element
fundamental pentru dezvoltarea economică şi socială a umanităţii.
