CALITATEA MUNCII ŞI RELAŢIILE DE MUNCĂ

CALITATEA MUNCII ŞI RELAŢIILE DE MUNCĂ

Angajare - condiţii de angajare

Angajarea constituie unul din principalii parametrii ai managementului pieţei muncii.

Condiţia necesară de angajare este competenţa; aceasta este formată din competenţa în meserie, în comunicare şi de integrare în echipă. Aceste competenţe se desprind şi se exersează încă de la şcoală şi continuă pe tot parcursul carierei.

Pentru a dobândi statutul de salariat, în Constituţie este prevăzută vârsta minimă de angajare la 15 ani, iar în noul Cod al Muncii, la 16 ani. Pentru muncile grele (figura 1), periculoase şi vătămătoare, vârsta minimă de angajare trebuie să fie de 18 ani. Contractul de muncă este instrumentul legal de angajare şi se prezintă, în funcţie de nevoile de flexibilizare a pieţei muncii, în diverse forme:

-  contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată;

-  contract individual de muncă pe perioadă determinată;

-  contract temporar;

-  contract de ucenicie.

Contractele individuale şi colective de muncă reglementează relaţiile de muncă pe piaţa muncii. Prin încheierea contractelor colective de muncă se urmăreşte promovarea unor relaţii de muncă echitabile de natură să asigure protecţia socială a salariaţilor exprimată prin: salariu, durata timpului de lucru, programul de lucru, condiţiile de muncă etc.

Structura organizatorică a întreprinderii

Scopul principal al oricărei instituţii îl constituie asigurarea unui profit ca urmare a valorificării produselor sau serviciilor pe care le oferă. Astfel, fiecare angajat trebuie să cunoască aportul adus prin munca sa la profilul instituţiei. în cadrul organizaţiei, lucrătorii vor munci mai eficient dacă-şi cunosc rolurile şi atribuţiile, precum şi felul în care rolurile lor se leagă în cadrul activităţii. Structura organizatorică reglementează comportamentul salariaţilor, clarifică locul şi rolul acestora. Fiecare trebuie să ştie: ce să facă?, cine este responsabil? şi pentru ce rezultate?

Structura organizatorică a unei întreprinderi reprezintă un ansamblu de funcţii şi relaţii care asigură dirijarea către obiective. Astfel, se stabilesc: compartimentele şi sarcinile posturilor, responsabilii de realizarea sarcinilor, ierarhia (cine este superiorul şi cine este subordonatul), canalele de comunicare între compartimente şi posturi.

Postul reprezintă totalitatea sarcinilor, competenţelo r şi responsabilităţilor ce revin permanent şi în mod organizat unui salariat într-o întreprindere, la un loc de muncă.

 Pentru stabilirea poziţiei unui post în cadrul firmei sau în cadrul unui compartiment este necesară organigrama.

Organigrama este reprezentarea grafică a structurii organizatorice a întreprinderii care evidenţiază nivelurile ierarhice, felul compartimentelor, numărul cadrelor de conducere şi al executanţilor.

Sarcinile postului se concentrează pe următoarele
aspecte: acţiunile întreprinse de un muncitor privind cunoştinţele
profesionale, metodele şi tehnicile utilizate, maşinile-unelte şi
echipamentele folosite.                                                                ^r

Performanţele postului se referă la materiale produse sau servicii realizate.

Competenţele sunt reprezentate de mijloacele pe care le foloseşte titularul postului pentru îndeplinirea sarcinilor care-i revin.

Responsabilităţile sunt reprezentate de obligaţiile ce
revin titularului unui post la îndeplinirea sarcinilor.

Studiu de caz!

Intr-o întreprindere ce are ca obiect de activitate producerea şi comercializarea produselor textile, la nivelul postului de "muncitor croitor", încadrat în secţia "Confecţii textile", atelierul "Croitorie", sunt stabilite sarcinile, competenţele şi responsabilităţile.

Sarcini: cunoaşterea detaliată a modelului tehnologic de realizare a produsului, croirea detaliilor conform standardelor de calitate şi a modelului stabilit, verificarea defectelor fiecărui detaliu, verificarea materiilor prime şi materialelor de confecţionare înscrise în fişa de lucru.

Competenţe: adoptă măsuri privind utilizarea raţională a materiilor prime, retrage din fluxul productiv piesele necorespunzătoare, opreşte echipamentul de lucru în situaţii de risc. Responsabilităţi', răspunde în cazurile de nerespectare a standardelor de calitate pentru producţia realizată, respecatarea procesului tehnologic şi a normelor de protecţie a muncii este obligatorie, este responsabil pentru lansarea pieselor necorespunzătoare în fluxul de producţie.

Precizaţi sarcinile, competenţele şi responsabilităţile pentru postul "controlor calitatea produselor" folosind modelul prezentat anterior.

Fişa postului este documentul prin care angajatului îi sunt făcute cunoscute sarcinile, obiectivele şi responsabilităţile repartizate în cadrul compartimentului. Deasemenea, îi sunt precizate: programul de lucru, salariul, pauzele, zilele libere, cerinţele specifice instituţiei.

Fişa postului este un document în care sunt prezentate elementele caracteristice ale unui post; desemnează locul şi contribuţia unui post la realizarea obiectivelor organizaţionale, individuale, constituind baza contractului de angajare.

Fişa postului cuprinde:

•  descrierea postului: funcţia titularului postului, serviciul, compartimentul unde este încadrat, relaţiile ierarhice (cui este subordonat, pe cine are în subordine), relaţiile funcţionale, descrierea sarcinilor şi responsabilităţilor, limitele de competenţă.

• cerinţele postului: studii necesare, vechimea, calităţi personale.

Funcţia reprezintă totalitatea posturilor care au aceleaşi sarcini şi atribuţii şi care sunt în subordinea unei persoane.

După conţinutul sarcinilor, responsabilităţilor şi obiectivelor, funcţiile pot fi:

•  de conducere (manger, contabil şef, şef de secţie, maistru);

•  de execuţie (inginer principal, economist, revizor contabil).

Exersati!

Exemplificaţi alte funcţii de conducere şi de execuţie dintr-o instituţie (bancă, spital, şcoală, fabrică).

Calitatea muncii este strâns legată de productivitate, element ce arată efectul muncii depuse în vederea obţinerii unui produs. Conceptul de productivitatea muncii se referă la creşterea numărului de produse în unitatea de timp. Deci, creşterea productivităţii muncii se realizează nu prin cheltuirea unei cantităţi mai mari de muncă, ci prin cheltuirea mai eficientă a acesteia.

Nivelul şi dinamica productivităţii muncii sunt influen­ţate de: nivelul tehnic al producţiei, pregătirea şi calificarea forţei de muncă, factorii de natură managerială, calitatea condiţiilor de muncă şi a climatului, gradul de cointeresare materială a factorului muncă, condiţiile naturale etc.

Elementul determinant în echilibrarea raportului dintre resurse şi nevoi îl reprezintă creşterea productivităţii muncii. Productivitatea constituie un indice calitativ al economiei care arată nivelul de dezvoltare al factorului de muncă şi influenţează nivelul de trai. Productivitatea muncii exprimă eficienţa economică a cheltuirii cantităţii de muncă, implicit depinzând de nivelul calităţii muncii.

Interdependenţa dintre factorii ce influenţează productivitatea muncii este redată în figura 3.

Factorii tehnici se referă la nivelul atins de ştiinţă, tehnică şi tehnologie, iar cei economici la nivelul de organizare a muncii şi producţiei, respectiv calificarea salariaţilor.

Factorii sociali abordează condiţiile de muncă şi de viaţă, responsabilitatea, nivelul de cunoştinţe. Factorii psihologici influenţează comportamentul lucrătorilor, gradul lor de adaptare la condiţiile specifice ale muncii, iar factorii structurali decurg din gradul de integrare a sectorului de activitate în plan mondial.

Creşterea calităţii forţei de muncă se realizează prin:

•  ridicarea calităţii pregătirii profesionale şi a formelor de pregătire a personalului;

•   implicarea lucrătorilor la proiectarea şi îmbunătăţirea procesului de producţie (stimularea oamenilor să lucreze);

•   diviziunea muncii (împărţirea sarcinilor);

•   motivarea muncii definită de: mărimea veniturilor, cantitatea bunurilor materiale şi a serviciilor, condiţiile de muncă, de locuit, de odihnă, de transport, gradul de ocupare a forţei de muncă, asistenţă socială şi medicală, satisfacerea nevoilor culturale şi spirituale.

Omul munceşte, având ca motivaţie creşterea nivelului de trai. Motivaţia muncii poate fi:

-   extrinsecă, care provine din exteriorul ei; este de natură materială;

-   intrinsecă, care izvorăşte din activitatea depusă.

Eficienţa lucrătorilor este strâns legată de obţinerea satisfacţiilor în munca lor. Productivitatea muncii este influenţată de: relaţiile dintre oameni (figura 4), condiţiile de muncă, agreabilitatea locului de muncă, securitate şi, nu în ultimul rând, de salariu. Astfel, nivelul de performanţă al fiecăruia şi al organizaţiei depinde de calitatea relaţiilor de muncă care se manifestă fie între colegi, fie între şefi şi subordonaţi.

Condiţiile generale de muncă

Realizarea unei ambianţe plăcute la locul de muncă are efect asupra confortului în muncă, calităţii şi productivităţii muncii. Capacitatea de muncă a unui angajat este influenţată de următorii factori:

•  biologici (sănătate, vârstă);

•  psihologici (aptitudini, atitudini, interes, motivaţie);

•  de ambianţă fizică (temperatură, umiditate, iluminat, zgomot, vibraţii);

•    de ambianţă psihică (cromatica, monotonia, muzica funcţională);

•  sociali (organizarea muncii, regimul de muncă, protecţia muncii la locul de muncă).

Iluminatul. Asigurarea cantităţii optime de lumină şi adoptarea celui mai bun mod de iluminare, în funcţie de specificul muncii şi de posibilităţile executanţilor constituie una din căile de creştere a productivităţii muncii şi de menţinere a capacităţii de muncă. Este foarte importantă folosirea cu maximum de randament a luminii naturale (figura 5 ), fapt ce asigură şi importante economii de energie, alegerea corectă a corpurilor de iluminat, a surselor de lumină şi stabilirea corectă a valorii iluminatului în funcţie de specificul muncii.

Microclimatul şi puritatea aerului. Capacitatea de muncă a omului depinde în mare măsură de temperatura, umiditatea, viteza aerului, radiaţiile calorice în care aceştia lucrează; toţi aceşti factori determină „condiţiile de microclimat".

Acţiunea nefavorabilă a acestor factori sporeşte riscul de îmbolnăvire şi scade productivitatea muncii.

Coloritul. Un alt factor de ambianţă care influenţează rezultatele cantitative şi calitative ale muncii îl constituie ambianţa cromatică (figura 6 ).

în activitatea profesională a fiecărui om, coloritul prezintă o importanţă deosebită prin efectele fiziologice şi neuropsihice pe care cromatica obiectelor le exercită asupra omului.

Ţinând seama de condiţiile de lucru, cei ce organizează munca vor folosi culorile într-un anumit mod prescris de ergonomie pentru a obţine efectele pozitive ale acestora asupra calităţii muncii.

Zgomotul şi muzica. în anumite condiţii şi limite, sunetul formează una din căile de informaţie a creierului, ceea ce permite omului să îndeplinească raţional şi eficient munca sa. Trecând peste aceste limite, sunetele devenite zgomote sunt adeseori cauza oboselii, nervozităţii, scăderii eficienţei muncii.

Muzica funcţională în timpul producţiei are efecte favorabile asupra capacităţii de muncă, producând o deco­nectare psihică, ce creează senzaţia de destindere, înlătură efectele oboselii şi asigură o stabilizare a atenţiei la locul de muncă. De asemenea, la locurile de muncă unde se desfăşoară munci ritmice permite menţinerea ritmului de muncă.

Rezultatele obţinute prin folosirea muzicii funcţionale depind de adaptarea acesteia la condiţiile specifice de muncă.

Condiţii igienico - sanitare. Pentru ca executanţii să-şi desfăşoare activitatea la nivelul cerinţelor, atingând indici înalţi de productivitate este necesar să se creeze condiţii igienice corespunzătoare. Acestea constau în organizarea raţională a regimului de muncă şi odihnă, organizarea spaţiului de odihnă, asigurarea necesarului de apă, organizarea vestiarelor etc.

în ceea ce priveşte timpul de odihnă, acesta apare ca indispensabil pentru refacerea capacităţii de muncă. Studiile de specialitate arată că eficienţa pauzelor depinde în mai mare măsură de modul cum sunt plasate în timpul de lucru şi de felul cum sunt folosite, decât de durata lor. De regulă, pauzele trebuie să intervină atunci când apar fenomenele de oboseală.

Condiţii tehnico - organizatorice. Prin amenajarea oricărui loc de muncă trebuie să se asigure executantului o poziţie cât mai comodă în timpul lucrului, ceea ce se realizează prin dotarea locului de muncă cu scaune funcţionale, cu bancuri de lucru având dimensiuni reglabile (figura 7), cu utilaje şi cu dispozitive de comandă care trebuie să fie construite în funcţie de dimensiunile executanţilor.

Condiţii de protecţie a muncii. Condiţiile de protecţie a muncii trebuie să asigure evitarea oricărui pericol de accident la locul de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale. O deosebită atenţie trebuie acordată normelor de tehnică şi securitatea muncii specifice locului de muncă (figura 8).

Reţineţi

Organigrama este o structură arborescentă piramidală sau circulară. Societatea modernă este caracterizată prin circuitul informaţional în forme de cerc.

Fişa postului desemnează locul şi contribuţia unui post la realizea obiectivelor organizaţionale, constituind baza contractului de angajare.

Condiţiile de muncă, climatul la locul de muncă şi relaţiile interumane condiţionează calitatea muncii.