Ce faceţi când trebuie să
ajungeţi într-o localitate necunoscută pentru voi? In primul rând căutaţi
informaţii privind posibilităţile de a ajunge la destinaţie şi drumul optim,
astfel încât atunci când ajungeţi la o răspântie să puteţi alege drumul cel
bun; alegând oricare alt drum veţi pierde timp şi energie pentru ocolişuri fară
importanţă.
Am dat acest exemplu, aflat la îndemâna tuturor,
pentru că acum vă aflaţi la o răspântie. Din aceasta pleacă o multitudine de
drumuri, fiecare drum mai lung sau mai scurt, având la capătul său o profesie.
Aţi putea să o luaţi la întâmplare pe oricare din ele şi să lăsaţi destinul să
vă aleagă profesia ce o veţi practica; în cel mai bun caz veţi practica o
profesie care nu ă place sau după mult timp şi energie pierdută veţi încerca
altă profesie.
Care este soluţia pentru a evita o alegere greşită?
Pentru ca la capătul drumului să găsiţi ceea ce vi
se potriveşte trebuie să apelaţi la o serie de informaţii. Alegerea profesiei
este influenţată de aptitudini, cerinţele pe piaţa forţei de muncă şi, nu în
ultimul rând, de aspiraţiile voastre profesionale (figura la, b, c).
Accesul neîngrădit la informaţii privind existenţa şi conţinutul unor
ocupaţii este baza cea mai importantă pentru putea hotărî în legătură cu
alegerea unui anumit domeniu profesional.
în momentul în care veţi şti bine ce opţiuni şi ce aptitudini
aveţi, atunci veţi putea alege drumul cel mai bun entru a ajunge la profesia
care vi se potriveşte cel mai bine, în funcţie de factorii personali, cât şi
cei familiali şi sociali.
Cum au apărut ocupaţiile?
O perioadă lungă de timp oamenii nu s-au
specializat practicarea unor ocupaţii, oricine putea lua parte la orice activitate,
deci putea avea orice ocupaţie. Cu timpul, datorită creșterii avuţiei şi
perfecţionării tehnicilor de producţie, s-au creat condiţiile unor specializări
propriu-zise ale activităţii.
In Europa Apuseană, cu aproximativ o mie de ani în
irmă, constatându-se că specializarea conduce la eficientizarea muncii
individului şi la creşterea calităţii produselor, lucrătorii s-au organizat în
asociaţii meşteşugăreşti. Acestea erau formate din persoane ce lucrau în
acelaşi domeniu de activitate, fiind cunoscute sub numele de bresle sau
corporaţii.
Perfecţionarea
tehnologiei, creşterea avuţiei îmbunătăţirea eficienţei muncii au
condus la apariţia şi dezvoltarea diviziunii muncii - baza pe care au apărut
ocupaţiile.
Cu cât diviziunea este mai mare,
cu cât diferenţierea ocupaţională este mai accentuată, cu atât legăturile dintre oameni sunt mai strânse,
iar solidaritatea este mai puternică și necesară.
Cu toate acestea, specializarea
în execuţia unor operaţii strict limitate, repetitive nu mai este o
caracteristică ocupaţională a omului modern.
Acum este nevoie ca angajaţii să aibă cunoştinţe cât mai diversificate în
legătură cu domeniul profesional în care lucrează. Se cere o pregătire
multilaterală, deschisă către noutate, schimbare, diversitate.
Termeni specifici
Pentru familiarizarea voastră cu domeniile
profesionale vor fi definiţi
termenii cheie ce sunt utilizaţi pe parcursul întregului modul.
Prin domeniu profesional se
înţelege o sferă sau un câmp de activitate, un sector al unei discipline
ştiinţifice sau artistice.
Ocupaţia este activitatea utilă, aducătoare de venit, pe care o desfăşoară
o persoană într-o unitate economico-socială şi care constituie pentru aceasta
sursa de existenţă.
Ocupaţia poate fi exprimată prin funcţia sau calificarea profesională a
persoanei respective.
Funcţia este activitatea
desfăşurată de o persoană într-o ierarhie de conducere sau execuţie.
Calificarea profesională reprezintă un complex de
cunoştinţe teoretice şi practice obţinute prin şcolarizare şi prin practică, ce
permit celui care le posedă să exercite anumite operaţii de transformare şi de
prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii.
In sistemul naţional al calificărilor din România, pentru filiera tehnologică sunt prevăzute
următoarele domenii profesionale:
• mecanică;
• electromecanică (figura 2);
• electronică automatizări;
• chimie industrială;
• electric (figura 3);
• construcţii şi lucrări publice;
• agricultură;
• silvicultură;
• comerţ;
• turism şi alimentaţie;
• industrie alimentară;
• fabricarea produselor din lemn;
• industrie textilă şi pielărie;
• tehnici poligrafice;
• estetica şi igiena corpului omenesc;
• materiale de construcţii.
Filiera teoretică:
• profil real,
cu specializările: matematică – informatică, ştiinţe ale naturii
• profil uman,
cu specializările: filologie, ştiinţe sociale
Filiera vocaţională:
- profil sportiv (figura 4);
- profil artistic, cu
specializările: muzică, arte plastice şi decorative, arhitectură, arte
ambientale şi design, arte vizuale, coregrafie, teatru;
- profil pedagogic, cu
specializările: bibliotecar - documentarist (figura 5), pedagog şcolar,
educator-învăţător;
- profil militar;
- profil
teologic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu