Tehnologii de obtinere a energiei-2

TEHNOLOGII DE OBŢINERE A ENERGIEI-2
Obţinerea energiei electrice şi a energiei termice în centrale termoelectrice

A) Centrale termoelectrice cu abur

în aceste centrale (figura 7), transformarea energiei primare în energie termică se realizează în cazanul de abur, energia termică se transformă în energie mecanică în turbină, iar energia mecanică în energie electrică în generatorul electric.

Cazanul cu abur este o instalaţie folosită pentru producerea vaporilor de apă la o anumită temperatură şi presiune. Căldura necesară pentru vaporizarea apei se obţine prin arderea unor combustibili în focarul din interiorul instalaţiei. Transformarea energiei chimice a combustibilului în energie termică se realizează în două faze: procesul de ardere a combustibililor şi procesul de transmitere a căldurii dezvoltate prin ardere către apa care se vaporizează.

Turbina cu abur (figura 8) este un dispozitiv care transformă energia acumulată în aburul produs de cazan la presiune ridicată, în energie mecanică. Aburul prin intermediul unor palete pune în mişcare de rotaţie turbina. Astfel, energia potenţială a aburului este transformată în energie cinetică.

Generatorul de curent electric alternativ (alternator) este o maşină electrică care transformă energia mecanică primită de la turbina cu care este cuplat în energie electrică.

După modul în care este utilizat aburul la nivelul turbinei, termocentralele cu abur pot fi:

•  termocentrale cu condensaţie (CTE) - produc numai energie electrică;

•  termocentrale cu termoficare (CET) - utilizează o parte din abur în procesul de termoficare.

în termocentrala cu condensaţie (figura 9) aburul ajuns la presiunea atmosferică în urma destinderii în turbină (incapabil să mai producă energie mecanică) este condensat; căldura lui este preluată de un circuit de apă secundar şi cedată aerului prin turnul de răcire. Circuitul aburului este un circuit închis, iar pierderile de apă/abur se compensează cu un adaos de apă dedurizată.

Avantajul principal al termocentralelor cu condensaţie îl constituie faptul că pot fi amplasate în imediata apropiere a sursei de combustibil eliminându-se astfel cheltuielile de transport a combustibilului.

Termocentralele cu termoficare (centrale electrotermice) au randamente mai bune, cuprinse între 65%-75%, prin valorificarea căldurii de condensare drept căldură utilă. Cu această energie termică sunt alimentaţi consumatorii termici din mediul urban (cartierele de locuinţe), uscătoriile industriale, serele agricole (figura 10) şi combinatele industriale.

B) Termocentrale cu turbină pe gaz

în acest caz turbina cu abur este înlocuită cu o turbină acţionată cu gaze de ardere obţinute în camera de ardere; are randament mare, iar lanţul transformărilor energetice este mai scurt. Sunt recomandate pentru zonele secetoase dat fiind lipsa consumului de apă sau pentru zona de vârf a cerinţei de energie electrică.

C) Termocentrale cu ciclu combinat

Acestea funcţionează pe baza a două turbine: una cu gaz şi una cu abur.

Gazele de ardere sunt folosite în prima fază pentru acţionarea turbinei cu gaz după care, datorită temperaturii ridicate pe care o posedă, se utilizează la producerea aburului necesar acţionării turbinei cu abur.

Centralele pe combustibili fosili au pondere mare în ţările bogate în astfel de resurse: Rusia, Germania, Anglia, SUA, China.

în România, ponderea cea mai mare în producerea energiei electrice o au centralele: Turceni - figura 11 (cărbune, gaze naturale, păcură), Işalniţa - Craiova şi Mintia - Deva (cărbune, gaze naturale), Brăila, Bucureşti, Brazi (petrol, gaze naturale).

Reţineţi

Generatoarele de energie pot fi de: căldură, energie electrică, energie mecanică.

După natura consumului acoperit de centrală se deosebesc termocentrale industriale, urbane, mixte care pot cuprinde şi sere agricole.

Centralele nuclearo - electrice (CNE)

în aceste centrale, numite şi atomocentrale, aburul necesar acționării turbinelor se produce valorificând căldura rezultată în urma reacţiilor de fisiune nucleară - figura 12 a unor elemente chimice grele (uraniu - U ²³⁵, plutoniu - Pu ²³⁹).

Combustibilii nucleari fac parte dintre sursele epuizabile de energie, dar trebuie reţinut faptul că dintr-un kilogram de U₂₃₈ se poate obţine aceeaşi cantitate de energie ca din 14 tone de cărbuni. Pentru a putea utiliza energia termică rezultată în urma fracţiilor de fisiune nucleară se utilizează reactoare nucleare, în care aceste reacţii se desfăşoară în mod controlat. In figura 13 este prezentată schema de principiu a unui reactor nuclear de tip clasic.

Combustibilul nuclear constituit din bare de uraniu (figura 14) este introdus în moderator pentru a menţine sub control reacţia de fisiune. Moderatorul are rolul de a reduce viteza neutronilor rapizi rezultaţi în reacţiile de fisiune, astfel ca reacţia să fie controlată. Drept moderatori se utilizează grafitul, apa grea, beriliu. Masa de combustibil nuclear care asigură desfăşurarea continuă a reacţiei de fisiune, pentru care reacţia decurge cu viteză constantă este monitorizată permanent. Din acest motiv, reactorul nuclear este prevăzut cu bare de reglare, care se pot deplasa pe verticală. Acestea sunt formate din substanţe puternic absorbante de neutroni anume (bor, cadmiu) iar prin ridicarea sau coborârea lor se menţine constant numărul de neutroni care asigură desfășurarea normală a procesului.

Sistemul de răcire are rolul de a prelua căldura degajată din reacţii şi de a o transfera unui sistem de producere a aburului, apoi este utilizat la punerea în mişcare a turbinei, într-un montaj asemănător termocentralelor clasice. Drept agent de transfer termic care circulă prin sistemul de conducte în zona activă se poate utiliza apa, apa grea, heliu, dioxidul de carbon, metale topite.

Protecţia biologică a camerelor de reacţie, alcătuită din pereţi de beton căptuşiţi cu plumb are rolul de a împiedica difuzarea radiaţiilor nocive spre exterior.

Energia termică produsa in reactor, preluată de un agent termic primar, nu se utilizează la turbină ci este transferată unui agent de transfer termic secundar, care la rândul său, cedează căldura apei ce se transformă în aburul necesar turbinei.

In ţara noastră s-a dat în folosinţă primul grup electrogenerator a unei centrale nucleare la Cernavodă (figura 15) în anul 1996. Centrala este prevăzută cu reactoare de tip clasic, în care se utilizează drept combustibil uraniul natural, ca moderator apa grea, iar în primul circuit de răcire tot apa grea.

Acest tip de reactor este cunoscut sub denumirea „CANDU", în prezent fiind cel mai răspândit din lume. Acest tip de reactor poate fi adaptat să funcţioneze şi cu thoriu (Th).

In comparaţie cu termocentralele, din punct de vedere tehnico-ecornomic centralele nucleare prezintă următoarele avantaje:

•  datorită energiei foarte mari conţinute în combustibilul nuclear, cantităţile de combustibil care se consumă sunt mici, deci nu se mai pune problema amplasării centralei în funcţie de poziţia zăcământului;

•  costul energiei electrice produse este mai mic decât al celei produse din combustibili clasici cu până la 20-30%;

•  centralele nuclearo-electrice oferă şi posibilitatea producerii unor izotopi foarte necesari în tehnică, medicină, cercetare ştiinţifică;

•  nu poluează atmosfera cu gaze de combustie.

Dezavantaje:

•  investiţia iniţială este foarte mare, de circa 10 ori mai mare decât la o termocentrală de putere echivalentă;

•  consumul de apă de răcire este foarte ridicat, ceeea ce impune amplasarea centralei lângă un curs de apă cu debit mare şi implică o poluare termică mărită a acestuia. Dezavantajul poate fi convertit într-un avantaj dacă se amplasează centrala nuclearo-electrică în imediata apropriere a unei unităţi industriale mare consumatoare de energie termică şi electrică. Centrala nuclearo-electrică de la Cernavodă furnizează agentul termic necesar întregii localităţi Cernavodă.

•  subprodusele rezultate în reactor (bare de uraniu epuizat, bare de material absorbant etc.) sunt puternic radioactive şi depozitarea lor ridică probleme extrem de complexe, încă insuficient rezolvate pe plan mondial. In figurile 16 şi 17 sunt prezentate bazinul de combustibil uzat şi depozitul de combustibil ars de la Cernavodă.

•  riscul de accident nuclear. Prin proiectare, posibilitatea apariţiei unor asemenea accidente este redusă la minim, dar, s-au înregistrat totuşi câteva accidente majore cum a fost cel de la Cernobâl.