Comportamentul în afaceri
Se consideră că nu mai suntem în
faza de pionierat a afacerilor, în care era suficient să ai fler, intuiţie şi
noroc pentru a ajunge un om de afaceri de succes. Mai mult decât orice, acum
contează relaţiile interumane (figura 9), felul în care ştii cum să te comporţi
în societate şi mai ales să porţi o discuţie. Omul modern nu trebuie să aleagă
între a se purta manierat şi a se purta oricum, ci este dator să înveţe să facă
un standard de comprtament cotidian din principiile eleganţei în purtări;
acestea sunt un adevărat catalizator în relaţiile de afaceri, ele îl ajută să adune
în jurul său alţi oameni de succes.
Studiile efectuate asupra întreprizătorilor au evidenţiat motivaţia care
stă la baza activităţii oamenilor de afaceri, motivele fiind atât de natură
materială (figura 10), cât şi de natură personală: dorinţa de a stăpâni,
dorinţa de a avea un trai mai bun sau o poziţie socială mai bună, năzuinţă de a
schimba principiul "muncesc pentru a trăi" cu principiul
"trăiesc pentru a muncii".
întreprinzătorii se disting de
toţi ceilalţi prin calităţi profesionale necesare atingerii scopurilor în
afaceri, precum:
• iniţiativă, tenacitate,
stăruinţă;
• sunt dispuşi să rişte, dar
cântăresc riscul şi întreprind acţiuni pentru a-1 modela;
• sunt orientaţi spre eficienţă şi
calitate;
• au un scop precis, au viziuni pe
termen lung;
•
stabilesc sarcini şi le îmbunătăţesc permanent sau le corelează;
• au capacitatea de a convinge şi
de a influenţa partenerii şi angajaţii;
• sunt independenţi şi încrezători
în forţele proprii.
Cum stimulăm şi cum comunicăm cu subordonaţii?
Orice manager trebuie să fie preocupat de găsirea celor mai bune modalităţi
de stimulare a angajaţilor în realizarea obiectivelor. In acest sens poate
proceda astfel: să trateze subordonaţii ca fiinţe inteligente, să le
încredinţeze lucrări pe măsura calificării şi priceperii lor, să-i salarizeze
după munca efectuată, să ţină seama de sugestiile şi propunerile lor, să le
spună exact ce aşteaptă de la ei, să laude performanţele obţinute de angajaţi
şi nu de ei (oamenii trebuie să ştie ce au făcut bine pentru a putea repeta
acea performanţă).
Comunicarea în cadrul relaţiilor
de afaceri este un mijloc prin care se pot lua decizii şi se pot rezolva
probleme de afaceri, cum sunt:
•
problemele specifice profesiunii (problemele de muncă, obligaţiile de
serviciu);
•
problemele specifice relaţiilor umane (problemele de parteneriat);
• alte probleme (legate cu alte
instituţii, cu clienţii).
Comunicarea este un element esenţial în stabilirea unor relaţii corespunzătoare cu
subordonaţii.
Se recomandă ca limbajul folosit
de manager să fie clar. precis, corect, renunţându-se la folosirea unui limbaj
încărcat cu apelative necorespunzătoarea sau familiarisme. Limbajul bazat pe o
exprimare corectă, pe un vocabular bogat şi eliminarea ambiguităţilor trebuie
să constituie o preocupare de fiecare moment a managerului sau patronului.
Stilurile manageriale pot fi grupate în funcţie de mai
multe criterii.
Atitudinea faţă de
responsabilitate - pe baza acestui criteriu managerii pot avea: stil repulsiv, dominant,
indiferent.
Stilul repulsiv (figura 11) se
caracterizează prin tendinţa de a refuza promovarea în funcţii de conducere, nu
au încredere în propriile forţe şi evită responsabilităţile.
Stilul dominant desemnează managerii caracterizaţi printr-un comportament
orientat spre dobândirea puterii.
Stilul indiferent (figura 12) subliniază lipsa de interes faţă de propria
evoluţie în ierarhie, au şanse să fie manageri eficienţi.
Autoritatea exercitată de manager
- în cadrul
acestui criteriu se evidenţiază stilurile: autoritar, democratic, permisiv.
Stilul autoritar este propriu
managerilor care refuză să accepte participarea subalternilor la îndeplinirea
atribuţiilor manageriale.
Stilul democratic este
caracteristic managerilor care asigură participarea subalternilor la procesul
de conducere.
Stilul permisiv se evidenţiază
prin evitarea oricărei intervenţii în organizarea şi conducerea grupului,
plasând accentul pe organizarea şi conducerea spontană.
Iniţierea de structuraşi
consideraţie - acest stil surprinde atât latura organizatorică cât şi cea umană.
Desemnează orientarea managerilor spre organizare (distribuţie de sarcini,
stabilirea componenţei grupului şi a modului de realizare a sarcinilor) şi spre
consideraţie (se preocupă de motivarea subalternilor prinvindu-i ca pe egalii
lor).
Tipul de motivare, comunicare şi
cooperare conduce la apariţia stilurilor:
- stil foarte autoritar
caracteristic conducătorilor care fixează unilateral obiectivele, dau ordine şi
sunt orientaţi spre control exagerat - figura 13;
- stil autoritar binevoitor
specific conducătorilor ce fixează obiectivele, dar acceptă discutarea lor cu
subordonaţii - figura 14;
- stil participativ consultativ
propriu conducătorilor ce au tendinţa de a discuta cu subalternii problemele de
muncă;
- stil extrem de participativ
caracterizatprintr-o amplă participare a subordonaţilor la procesul de
producţie.
Ce atitudine se adoptă în faţa concurenţei?
Pentru a face faţă intensificării
concurenţei, firmele trebuie să-şi stabilească strategia de comportament pentru
a preîntâmpina sau corecta procesele de desfăşurare a afacerilor. Prin
comportamentul firmelor (figura 15) se înţelege procesul de decizie şi
acţiunile în afaceri, astfel încât să atenueze sau să blocheze ameninţările din
mediul de afaceri sau să transforme în beneficiu oportunităţile, prin
previziune sau reacţii la evenimente.
